Primul mesaj din 2009

4.. 3.. 2.. 1.. HAPPY NEW YEAR!

Hope I set this damn thing right. (Ideea era sa fie publicat la 00:00).

Sincer sa fiu, nu-s prea bun la chestiile astea. Nu am trimis niciun SMS anul asta, pur si simplu nu am avut dispozitia necesara. Dar macar nu am trimis SMS cu reteta la toata agenda. Cand am trimis mesaje, am facut-o cu placere si au fost personalizate. De exemplu: “La multi ani, mosh!”, “La multi ani, dude!”, etc.

Si am apreciat la fel de mult mesajele primite care mi s-au adresat doar mie.

Deci va transmit, in felul meu simplu, cele mai calde urari pentru 2009, sa aveti un an bun si sa fiti feriti de criza. Sa iubiti! La multi ani!

Chiar daca mesajul e adresat fiecarei persoane care il citeste, in timp ce-l scriu, ma gandesc la o parte din voi, indiferent daca va cunosc de 1, 2, 5, 10 ani sau daca ne stim de cateva zile.

Deci hai sa ciocnim un pahar virtual. Daca totul a decurs cum trebuie, la ora publicarii acestui mesaj, ar trebui sa fiu ametit de.. bucuria noului an. Si de aspiratiile mele pentru 2009. Suficient de ametit cat sa ma simt mai amuzant si atragator decat sunt cu adevarat, dar nu atat de ametit incat sa nu ma suporte cei din jur.

Sa ne auzim (sau citim) si in 2009.

99 de lucruri despre mine. Trilogia

Ho-Ho-Hooo. E vremea colindelor. E vremea cand se trage linie si se trag concluziile. E vremea lepselor, se pare, pentru ca am mai primit o leapsa de la Ioana.

Trebuie sa scriu 99 de lucruri despre mine, dar o s-o fac in 3 parti:

1. Eu sunt Catalin
2. Am 27 de ani.
3. Sunt nascut in Tulcea.
4. Am fost foarte timid cand eram mic.
5. Acum sunt doar timid.
6. Cand eram mic imi placea matematica.
7. Dar imi pare rau ca nu mi-am explorat latura creativa.
8. Pe de alta parte, consider ca niciodata nu e prea tarziu sa te reinventezi.
9. Desi nu ma mai entuziasmez asa usor ca acum cativa ani.
10. Sunt absolvent de Calculatoare (Politehnica Bucuresti).
11. Dar nu sunt un geek tipic.
12. Sunt perfectionist.
13. Dar lenes.
14. Din 12+13 => ca, daca fac un lucru, il fac la standarde ridicate.
15. Cu conditia sa imi placa si sa fiu motivat.
16. Sunt plictisit.
17. Motiv pentru care m-am inscris la un curs de actorie.
18. Si mi-am facut blog.
19. Si o sa ma inscriu si la un curs de dans.
20. Deci, desi am tendinta sa procrastinez..
21. Am luat-o mai moale cu jocurile in 2008 si sper sa fie asa si in 2009.
22. Imi place rockul alternativ.
23. Ba chiar si un pic de metal si (mai putin) punk.
24. La naiba, hai s-o zic si pe-asta: cateodata cant ore in sir cu melodiile preferate pe fundal.
25. Imi place sa alerg, once in a while, ma destinde.
26. Imi place Sibiul.
27. Imi plac fetele. Duuuh, cine ar fi ghicit?
28. Imi place sa stau la vorba, daca e atmosfera si lumea implicata rade.
29. Dar nu-mi plac discutiile interminabile despre masini, gadgeturi, apartamente. Nu, nu, nu!
30. De-asta, de obicei prefer mai multa actiune (sa merg intr-un club si sa dansez).
31. Apropo, am apartament in Bucuresti.
32. Luat pe credit.
33. Cand ma simt bine, ii fac si pe cei din jurul meu sa se simta bine.

Stay tuned for part 2.

Deocamdata dau mai departe la Sabina si Zamolxis.

O sa mai adaug cate 2 persoane in partile 2 si 3.

Povestea unei.. flori

Guest post:
Mie mi-a placut, sper sa va placa si voua.

“Da, spuse ea: odata, demult, am fost semnul tau de carte. O floricica de camp pirpirie ascunsa in filele ceasloavelor pe care nu le vei termina niciodata. M-am ascuns o vreme acolo, asteptand sa ma gasesti aciuata langa cuvintele mele dragi. Intr-o zi, cand ai deschis cartea, am alunecat stinghera pe parchet si m-ai vazut. Si atunci am explodat intr-o mie de culori. Petalele mele s-au inrosit subit iar tulpina mea s-a acoperit de spini. Obrajii mei au crescut si am prins parfum. M-ai pus intr-o vaza si te-ai uitat la mine ca la o bucurie noua, ca un copil care gaseste o jucarie care ii place pe strada. Si eu am inflorit in fiecare zi pentru tine, mi-am reinventat culoarea, mi-am tocit spinii ca sa nu te ranesc.. dar, la un moment dat, te-ai taiat la deget in marginea vazei. Picaturile de sange au cazut peste petalele mele si m-am inchis pentru o zi. Cand am deschis din nou ochii spre lume ceva se schimbase. Nu mai aveam tulpina, eram doar o inflorescenta taiata care plutea pe un ocean, fara directie.. Mi-am plans spinii si verdeata, iar rosul meu s-a intunecat. Am vazut negru in fata ochilor si am crezut ca am murit. Culoarea mea era muta acum. Mi-am strigat neputinta si m-am tarat disperata spre cartea mea draga.. Nu stiu nici acum daca am ajuns vreodata din nou acolo.”

Sursa: Cathy’s Notes

Fructul oprit

Acum cateva zile am iesit cu niste prieteni intr-un club din Tulcea, orasul meu natal. Se numeste Eagles club (whatever, sunt convins ca nu te intereseaza numele clubului). E o hala imensa.. comparabila ca suprafata cu suprafetele insumate ale etajelor primului mall din Tulcea (da, avem si de-ala, haha).

Anyway, a fost o seara obisnuita, dar exact cuvantul asta ma sperie.. obisnuit.
E destul de cheesy clubul.. imi aminteste de cluburile in care mergeam acum 10-12 ani. Adica ideea DJ-ului de a crea atmosfera era sa bage din senin fum la greu, desi nimeni nu dansa si sa dea muzica tare, dar TARREEEE.. si nu in sensul bun (vita de vie – basul si cu toba mare ).

Pentru ca nu ne mai intelegeam intre noi, s-a votat sa plecam. De ce? M-am gandit ca am devenit mai pretentiosi, pe masura ce ne-am maturizat. M-am gandit ca, in ciuda elementelor iritante, clubul era full si lumea se distra. Si m-am intrebat.. de ce vrem sa plecam, daca toata lumea vrea sa stea?

Cand eram mai mic, abia asteptam sa ies in oras. Iar faptul ca nu aveam voie sa ies decat sambata seara, asta era un lucru pe care-l anticipam cu infrigurare. Daca mi se interzicea o chestie, trebuia sa am parte de ea.

Si atuncea, imi (va) pun o intrebare: care mai e frumusetea daca nu exista oprelisti? Daca aflati, spuneti-mi si mie, pentru ca as vrea sa ma pot bucura de o iesire in oras sau de o bauta cu prietenii la fel ca acum 10 ani. Jur ca sticla aia de Tanita impartita cu prietenii inainte sa intram in discoteca era de zece ori mai buna decat ce beau acum in cluburile din Bucuresti (care e de zece ori mai scump).

Am prezentat un caz particular.. puteti sa generalizati.
Uite una pentru baieti: fiti sinceri.. nu-i asa ca senzatia pe care o ai cand cuceresti o tipa care-ti place mult, dupa nenumarate incercari esuate e mult mai dulce decat aceea de a avea o tipa pe tava? Sau altfel spus.. the chase is better than the catch. Isn’t it?

What will they think of next?

Burger king a lansat Flame, sprayul cu aroma de gratar. Foarte tare, doar ca au facut o greseala esentiala: e pentru barbati. Daca lansau varianta pentru femei, succesul era garantat. Ce poate fi mai excitant pentru un barbat decat o baie cu spuma, lumanari si.. mmmmmm.. miros de gratar.

Oricum, americanii cumpara orice, incep sa cred ca scenariul din Idiocracy nu mai e asa tras de par pe cat mi se parea.

Iar mi-e lene..

.. ca doar sunt in vacanta. In plus, mi s-a stricat sursa la calculator ieri si am stat o zi fara net. Asa am realizat cata oboseala adunasem si mi-am adus aminte ce bine e sa zaci in pat 24 de ore (indiferent ca dormi, citesti o carte sau te uiti la televizor).

Anyway, o iau mai moale cu scrisu’ pe blog, deci va cer feedback pentru urmatorul articol.

A blog on stagnation

Sarbatori fericite!

Cookie monster

Stii ce ma enerveaza.. imi place.. ma enerveaza cand ajung acasa?
Prea multa mancare, de prea multe feluri. Nu le mai enumar, orice iti vine in cap acum, e pe lista.

De parca n-ar fi de ajuns, avem si dulciuri.. multe dulciuri (traditie de Craciun).
Sunt peste tot si comploteaza impotriva mea. Pe pat o punga de bomboane, pe masa, vreo 2 cutii, pe imprimanta fructe de mare (stiti voi de care, de-alea misto, de ciocolata), sub brad, pe brad.. aaaaargh. Toate astea doar intr-o camera de 15 mp. Ah, am uitat de 2 mosi-craciuni de ciocolata decapitati de nepoata-mea.

Mi-e si frica sa ies pe hol, simt ca se pregateste o ambuscada. Am mentionat ca maica-mea a pregatit 2 tipuri de prajituri?

Nu se poate.. am rezistat atatea luni..

Nuuuu.

Trebuie .. sa .. rezist .. tentatiei. Musn’t .. eat .. cookies.

Nuuuuuuuuu. Ma ataca din toate directiile. Sunt nevoit .. sa ma .. predau.

* Scared *
Ce aveti de gand sa faceti cu mine?
Nuuuu.. salbaticilor. Aveti mila.

* Brainwashed *
Mmmmmm.. bomboaaane.

Promisiuni si urecheala

Am primit o leapsa de la Sabina.

Ideea e cam asa: m-a provocat sa ma gandesc la 3 lucruri de facut sau evitat in 2009.
Astea-s ale mele:

1. Sa fac site-ul pe care-l am in cap.. indiferent daca o sa aiba succes sau nu.
2. Sa fiu mai fals sociabil (heh).
3. Sa imi explorez latura creativa si/sau artistica.

Bonus: in ton cu tema blogului – sa evoluez (n-am pus-o in lista de mai sus, pentru ca suna prea generic)

Warning: prin publicarea promisiunilor, oricine observa incalcarea lor va poate trage de urechi

Dau mai departe la Cati, Simona si Miruna.

Merry Christmas!

Care spirit, fratilor?

Trebuie sa recunosc ca nu a intrat spiritul sarbatorilor in mine. Imi puneam ieri problema de ce perioada asta nu afecteaza subiectele pe care le aleg pentru blog, mai ales ca toata lumea scrie despre sarbatori.

Am mai crescut, ce-i drept, asta e motivul pentru care nu ma incalzeste daca vad un brad sau o luminita. Ma enerveaza cand vad cate un magazin sau sediu de firma care isi pune o banala instalatie de lumini pe cladire. Nu imi spune nimic, e insipid. E ca o pocnitoare in comparatie cu un foc de artificii. As prefera sa nu o foloseasca deloc, chiar nu face diferenta. Nu stiu daca m-am facut inteles, la asta ma refer (sursa: Zamolxis):

Se observa diferenta? Daca ma uit pe geam vad un oras posomorat, in ciuda faptului ca il prefer de 1000 de ori Bucurestiului (deci se poate si mai rau).

Trecand peste toate astea, sunt acasa si petrec Craciunul in familie. Nu sunt genul familist, dar nu concep sa petrec Craciunul in alta parte, ca multi dintre voi, dealtfel.

Altfel, imi pare rau, dar nu simt nimic. Maybe if I sell my soul to Santa.
Sa fiu un Grinch posedat de spiritul Craciunului.